Temă 1.5
Viitorul reanimării
Criopreservarea contează doar dacă reanimarea este posibilă. Nu puteți ignora această parte spunând „tehnologia viitorului va rezolva problema”. Acest subiect vă determină să reflectați concret asupra cerințelor reale ale reanimării: nivelul tehnologic necesar, tipurile de daune care trebuie inversate și mecanismele plauzibile care ar putea funcționa. Prin analiza cerințelor tehnice și a incertitudinilor legate de calendar, vă formați așteptări realiste privind momentul în care reanimarea ar putea deveni fezabilă și ce condiții trebuie îndeplinite pentru succes. Incertitudinea este reală, dar este o incertitudine limitată pe care o puteți analiza rațional.
Cum „am putea” să realizăm reanimarea?Reanimarea nu există încă, dar nu este nici magie. Cele două direcții principale de inginerie, repararea la fața locului și scanarea urmată de reconstrucție, și motivul pentru care niciuna dintre acestea nu necesită fizică nouă.„Pariul nanotehnologiei”De ce tehnologia de reparare celulară este piatra de temelie a revenirii la viață, și cum nanotehnologia moleculară, de la ideea lui Feynman până la viziunea lui Drexler, ar putea face acest lucru posibil într-o zi.Pot fi pacienții criogenici reanimați fără defecte?Dacă reanimarea va funcționa vreodată, veți reveni cu deficiențe, sau nu chiar dumneavoastră? Răspunsul sincer depinde de moartea informatică și de ceea ce se consideră a fi daune reparabile.Când ne putem aștepta ca revenirea la viață prin crionică să se producă?Oricine oferă o dată specifică pentru revenirea la viață prin crionică face doar o presupunere. De ce predicția este aproape imposibilă, ce ar trebui să se întâmple mai întâi și răspunsul sincer: nu știm.